Greutatea specifică a wolframului, proprietăți, mărci și tabel

Wolframul este un element din grupa a șasea a tabelului periodic. Numele provine din cuvintele germane Wolf și Rahm, care împreună înseamnă „spumă de lup”. Wolframul este un metal cenușiu deschis și cel mai refractar dintre metale.

Tabelul greutății specifice a wolframului

Fiind un material complex, greutatea specifică a wolframului nu poate fi calculată independent în condiții de teren. Determinările se fac în laboratoare chimice speciale. Greutatea specifică medie este cunoscută și se află între 19,1 și 19,3 g/cm³.

Pentru simplificarea calculelor, tabelul de mai jos prezintă masa și greutatea specifică în diferite unități.

Proprietățile wolframului

Wolframul este un metal de tranziție cenușiu deschis și unul dintre cele mai refractare metale. Ca aspect seamănă cu oțelul. Se prelucrează mecanic numai la încălzire, regimul depinzând de tipul operației.

Caracteristicile sale remarcabile pentru utilizarea tehnică sunt:

• Densitatea ridicată de 19,3 g/cm³
• Temperatura înaltă de topire, aproximativ 3422 °C
• Rezistivitatea electrică de 5,5 μΩ·cm
• Coeficientul mic de dilatare liniară, aproximativ 4,5 × 10^-6 1/°C
• Temperatura foarte înaltă de fierbere, aproximativ 5555 °C
• Presiunea de vapori joasă și viteza mică de evaporare la temperaturi înalte
• Conductivitatea electrică de trei ori mai mică decât a cuprului

Dezavantajele care limitează utilizarea sunt densitatea mare, fragilitatea la temperaturi joase și prelucrarea mecanică dificilă. La temperaturi înalte, materialul trebuie protejat de oxidare; wolframul compact este de obicei stabil față de mulți acizi la temperatura camerei.

Mărci de wolfram

În funcție de adaosuri și impurități, wolframul este împărțit în mărci:

• VCh: wolfram pur, fără adaosuri.
• VA: wolfram cu adaos de aluminiu și siliciu-alcalin, care mărește rezistența după recoacere, temperatura recristalizării primare și stabilitatea formei la temperaturi înalte.
• VM: wolfram cu adaos de toriu și siliciu-alcalin pentru rezistență după recoacere și mărirea temperaturii recristalizării primare.
• VT: wolfram cu toriu, mai exact oxid de toriu, pentru îmbunătățirea proprietăților de emisie.
• VI: wolfram cu ytriu, mai exact oxid de ytriu, pentru îmbunătățirea proprietăților de emisie.
• VL: wolfram cu lantan, mai exact oxid de lantan, pentru îmbunătățirea proprietăților de emisie.
• VR: aliaj de reniu și wolfram pentru mărirea plasticității după tratament la temperaturi înalte, a rezistenței după recoacere, a temperaturii recristalizării și a rezistivității electrice.
• VRN: wolfram fără adaosuri, dar cu un conținut mai mare admis de impurități.
• MV: aliaj de wolfram și molibden pentru rezistență sporită după recoacere, cu păstrarea plasticității.