Piatra spartă din granit: fracții, formă, mărci și clase

Piatra spartă din granit este un material în vrac obținut prin concasarea rocilor rezistente și sortarea pe fracții. Este folosit în beton, drumuri, fundații, drenaj, prefabricate din beton armat și amenajări peisagistice.

Calitatea nu este determinată numai de dimensiune. Se iau în calcul fracția, forma granulelor, marca de rezistență, înghețul, absorbția apei, praful și argila și clasa radiologică. Indicatorii apar de obicei în certificatul lotului.

Categoriile materialului

Este apreciat pentru rezistența mecanică, la uzură și îngheț. Se potrivește structurilor solicitate și fundațiilor rutiere, însă utilizarea concretă depinde de lot.

Pentru beton și drumuri contează compoziția granulometrică stabilă, puține granule plate și rezistența suficientă. Pentru drenaj contează fracția și permeabilitatea la apă. Pentru decor se urmăresc și culoarea, curățenia și aspectul.

Fracțiile

Fracția este intervalul dimensiunilor, de exemplu 5-10, 5-20, 20-40 sau 40-70 mm. Fracțiile mici umplu mai dens golurile, iar cele mari sunt folosite mai des în fundații, umpluturi și structuri masive.

Fracția 5-20 mm este frecventă în beton și prefabricate. 20-40 și 40-70 mm sunt folosite în fundații rutiere, drenaj, umpluturi și lucrări mari. Materialul fin de concasare poate fi folosit în amestecuri și amenajări dacă proprietățile sunt adecvate.

Se întâlnesc și 5-10, 10-20, 20-65, 25-60 și material fin 0-5 mm. Notațiile pot varia între furnizori, de aceea comanda trebuie să indice și cerințele granulometrice din documentele lotului.

Forma granulelor

Indicatorul numit „lesciadnost” în standardele estice arată proporția granulelor plate și aciculare. Cu cât sunt mai puține, cu atât forma este mai apropiată de cub, compactarea mai bună și comportarea mai sigură în beton sau fundația rutieră.

Materialul este împărțit în grupe. Cel cubiform are conținut minim de granule plate și aciculare. Tipurile îmbunătățite și obișnuite au mai multe și se pot compacta mai slab.

Grupele sunt adesea definite prin proporții de până la 10%, 10-15%, 15-25%, 25-35% și 35-50%. Pentru beton și drumuri se urmărește un procent mai mic, iar la umpluturi mai puțin importante cerințele pot fi mai blânde.

Mărci de rezistență

Marca arată rezistența la sfărâmare sub sarcină. Există mărci de la valori mici până la M1000, M1200 și mai mari. Cu cât marca este mai mare, cu atât materialul poate fi folosit în structuri și straturi mai solicitate.

Pentru peisagistică și lucrări slab solicitate cerințele sunt mai mici. Pentru beton, drumuri, poduri și structuri mari din beton armat se alege rezistență mai înaltă, confirmată prin documente.

Clase

Rezistența la îngheț arată câte cicluri suportă materialul fără pierderi importante. Este esențială pentru exterior, drumuri și platforme.

Absorbția de apă influențează comportarea în mediu umed și la îngheț. Cu cât absoarbe mai puțină apă, cu atât este mai stabil în fundații și beton.

Clasa radiologică este importantă pentru clădiri de locuit și publice. Se folosește material autorizat prin încercări de laborator pentru domeniul respectiv.

Cum se alege

Mai întâi se stabilește destinația: beton, fundație, drum, drenaj, umplutură sau decor. Apoi se aleg fracția și marca și se verifică forma granulelor, înghețul și documentele.

Pentru lucrări importante nu sunt suficiente prețul și numele fracției. Trebuie verificate caracteristicile lotului, certificatele și conformitatea cu proiectul, pentru a evita probleme în exploatare.