Greutatea specifică a bazaltului, proprietăți, caracteristici și greutate
Bazaltul este o rocă efuzivă alcătuită din minerale metalifere (magnetit și titanomagnetit), plagioclaz bazic, minerale fero-magneziene și, mai rar, olivină, nefelină și leucit. După dimensiunea cristalelor și proprietăți, bazaltul se împarte în:
- Dolerit, care poate fi fin, mediu sau grosier granulat
- Anamezit, numai fin granulat
- Porfirit, diferit de varietățile standard prin modificări produse de procese hidrotermale secundare; este numit și porfirit diabazic
Bazaltul este folosit în principal în stare naturală. Este posibilă și utilizarea după topirea rocilor bazaltice cu alcalinitate sporită. Acesta se numește bazalt topit. Față de cel natural are structură mai fină, rezistență mare la deteriorări mecanice, rezistență chimică și termică și proprietăți bune de izolare electrică.
Tabelul greutății specifice a bazaltului
Deoarece bazaltul este o rocă complexă, greutatea sa specifică nu poate fi calculată manual fără echipament special. Există laboratoare chimice speciale, însă pentru majoritatea lucrărilor este suficientă valoarea medie. Pentru bazaltul natural este 2,7-3,2 g/cm³, iar pentru sticla bazaltică 2,7-2,85 g/cm³.
Pentru găsirea parametrilor și efectuarea calculelor, tabelul de mai jos prezintă greutatea bazaltului.
| Tip de bazalt | Greutatea specifică (g/cm³) | Greutatea unui m³ (kg) |
| Bazalt natural | 2,7 - 3,2 | 2700 - 3200 |
| Sticlă bazaltică | 2,7 - 2,85 | 2700 - 2850 |
| Bazalt umed | 2,5 | 2500 |
| Diabaz | 3 | 3000 |
| Bazalt topit | 2,9 - 3,1 | 2900 - 3100 |
Proprietățile bazaltului
Structura bazaltului este porfirică sau afirică. În stare naturală apare ca masă sticloasă și criptocristalină. Textura este în principal masivă, rar poroasă, zguroasă și veziculară. Masa reprezintă sticlă vulcanică necristalizată, impregnată peste tot cu particule de magnetit și amestecuri de cristale microscopice de piroxen, olivină și plagioclaz, mai rar hornblendă.
O trăsătură caracteristică este structura columnară hexagonal-prismatică. Coloanele ajung la zeci de metri și sunt orientate perpendicular pe suprafață. În părțile superioare ale curgerilor, porozitatea crește prin eliminarea gazelor vulcanice din lavă.
Bazaltul are următoarele caracteristici:
- Porozitatea varietăților dense este de obicei redusă, dar poate fi mult mai mare la bazaltele poroase și alterate
- Absorbția apei depinde de porozitate și fisurare; este mică la piatra densă și poate fi mai mare la varietățile poroase și piatra spartă
- Rezistența la compresiune a bazaltului uscat este 2640-3200 kg/cm², a celui umed 2500 kg/cm², a diabazului 1800-2700 kg/cm², iar a bazaltului topit 3000-9158 kg/cm²
Întrebări frecvente
Cât cântărește 1 m³ de bazalt?
Greutatea depinde de densitatea rocii. Pentru calcule se folosesc valorile din tabel, iar densitatea reală variază după zăcământ și structura pietrei.
De ce poate varia densitatea bazaltului?
Este influențată de compoziția minerală, porozitate, fisurare și gradul de alterare. Bazaltul dens este mai greu decât cel poros.
Prin ce diferă bazaltul natural de cel topit?
Bazaltul natural se folosește ca piatră și piatră spartă, iar cel topit este obținut după fuziune și se utilizează unde sunt necesare rezistență mare la uzură și rezistență chimică.