Greutatea specifică a sticlei: greutatea unui m² în funcție de grosime

Descoperirile arheologice arată că oamenii au învățat să fabrice sticlă și materiale sticloase cu câteva mii de ani în urmă. Printre primele centre de producere a podoabelor din sticlă și obiectelor glazurate s-au numărat Egiptul și Mesopotamia. De atunci, tehnologiile s-au schimbat mult: industria modernă produce numeroase tipuri de sticlă pentru construcții, transport, aparate și obiecte decorative.

Compoziția și proprietățile diferitelor tipuri de material

Sticla este un material anorganic amorf. Există numeroase modificări cu proprietăți fizico-chimice și compoziții diferite.

Sticla este produsă prin topirea substanțelor vitro-formatoare:

• Oxizi. De exemplu: sticlă de cuarț, germanată sau sticla obișnuită pentru ferestre (silicatică).
• Fluoruri.

În funcție de cerințele de exploatare sunt folosite componente care conferă caracteristicile necesare, între care:

• duritate (măsurată pe scara Mohs și aflată la multe sticle silicatice în jur de 5-6 unități; sticla de cuarț este de obicei mai dură, iar cea cu plumb mai moale);
• conductivitate termică (0,7 W/mK – 13,4 W/mK);
• rezistență la temperaturi ridicate;
• conductivitate electrică;
• densitate (greutatea specifică depinde de compoziție: sticla de cuarț are circa 2200 kg/m³, sticla silicatică obișnuită aproximativ 2500-2600 kg/m³, iar sticlele cu plumb și cele grele speciale pot fi mult mai dense);
• transparență;
• tenacitatea la șoc și rezistența la încovoiere depind de compoziție, grosime, prelucrarea marginii, securizare și defecte;
• capacitate de reflexie etc.

La alegerea materialului trebuie avute în vedere în primul rând cerințele față de caracteristicile fizice ale sticlei și trebuie cunoscute exact proprietățile importante.

Greutatea sticlei

În viața de zi cu zi, cea mai solicitată este sticla silicatică obișnuită sau sticla pentru ferestre. Greutatea ei este importantă și trebuie luată în calcul la:

• montarea oglinzilor pe pereți și tavane, pereților despărțitori din sticlă, cabinelor de duș, fabricarea ferestrelor etc.;
• alegerea feroneriei și elementelor de fixare, calcularea sarcinilor asupra structurilor;
• transport.

Masa produsului M (kg) se calculează cu formula: M(kg)=S(m²)*t(mm)*2.5, unde S este suprafața în m², t grosimea în mm, iar coeficientul 2.5 reprezintă greutatea medie a unui m² de sticlă silicatică cu grosimea de 1 mm.

Greutatea unui m² de sticlă pentru ferestre depinde de grosime. Pentru ușurarea calculelor, valorile sunt prezentate în tabel.

Tabelul greutății unui m² la diferite grosimi ale sticlei

Ca exemplu, calculăm greutatea unui geam termoizolant simplu standard pentru o jumătate a unei ferestre cu două canaturi.

La dimensiunea de 650 mm * 1400 mm, suprafața sa este de 0,91 m². Dacă sticla de 4 mm cântărește 10 kg/m², o foaie cântărește 9,1 kg, iar două foi 18,2 kg.

Într-un geam termoizolant dublu al unui bloc de balcon de 800 mm × 1450 mm se folosesc o sticlă de 6 mm și două de 4 mm. Suprafața este de 1,16 m². Sticla de 6 mm cântărește 17,4 kg, plus 18,2 kg celelalte două.

La pereții cabinelor de duș se folosește sticlă în foi de 8 mm. Pentru o cabină standard de 90 * 90 cm și înălțimea peretelui de 2 m, suprafața sticlei este de 3,6 m². Sticla de 8 mm cântărește 20 kg/m², iar întregul perete 72 kg.

Un acvariu mare se asamblează din sticlă cu grosimea de peste 10 mm, iar masa sa este considerabilă. La dimensiunile 1300 mm * 600 mm * 600 mm sunt necesari 2,28 m² de sticlă de 10 mm și 0,78 m² de sticlă de 15 mm. Greutatea sticlei de 10 mm este de 57 kg, iar fundul de 15 mm cântărește 29 kg.