RO

Greutatea specifică a calcarului cochilifer: densitatea și masa pietrei

Calcarul cochilifer este o rocă sedimentară, o varietate de calcar formată din resturile organice ale organismelor marine, în principal cochilii și fragmentele lor. Componenta principală este carbonatul de calciu.

Zăcămintele principale se află în zonele mărilor preistorice. Când apele s-au retras în timp, resturile organismelor acumulate milioane de ani pe fundul mării au fost expuse. Sub acțiunea condițiilor naturale, scheletele lor au fost compactate până la duritatea pietrei.

Caracteristicile calcarului cochilifer

Este un tip de calcar alcătuit predominant din carbonat de calciu. Compoziția chimică este în general apropiată între zăcăminte, însă densitatea reală, porozitatea și impuritățile pot diferi vizibil.

Tabelul masei, densității și compoziției chimice

Varietăți după culoareCompoziție chimică (%)Densitate (g/cm³)Greutate specifică (kg/m³)
CaCO3MgCO3Reziduu insolubil
Galben și galben-cenușiu90-953-820,8-2,3800-2300
Galben-cenușiu cu nuanță verde, slab marnos84-855-6100,8-2,3800-2300
Galben-cenușiu, slab nisipos85-903-55-60,8-2,3800-2300

Popularitatea ca material de construcții se datorează structurii naturale, proprietăților termoizolante și accesibilității. După porozitate se disting trei tipuri:

  • Marca M15: piatră foarte poroasă și, ca urmare, cu rezistență redusă. Are culoare galben deschis. Cantitatea mare de nisip, cu conductivitate termică ridicată, face piatra „rece”. Blocurile fragile și ușoare sunt folosite pentru construcții joase cu un nivel: garaje, șoproane, băi și garduri.

  • Marca M25: piatră mai rezistentă și mai puțin poroasă, una dintre cele mai răspândite în construcții. Are culoare galben deschis. Rezistența este comparabilă în general cu materialele pentru clădiri joase, dar comparația cu cărămida și betonul celular sau spumă depinde de marcă și metoda de încercare.

  • Marca M35: piatra cu cea mai mare densitate. Porozitatea mică produce greutate specifică și rezistență mai mari. Culoarea galben-albă, structura densă și absorbția relativ mică permit placarea exterioară cu protecție corectă împotriva umezelii. Se mai folosește în construcții joase, fundații și pivnițe dacă proiectul permite. Varietățile dense se pot apropia ca densitate de betoanele ușoare și obișnuite.

Extracție și utilizare

Calcarul cochilifer este unul dintre puținele materiale oferite de natură aproape gata de utilizare. Extracția constă în tăierea straturilor geologice cu mașini speciale în blocuri de anumite dimensiuni. Aspectul poate varia chiar în interiorul aceluiași zăcământ. Piatra se taie și se prelucrează ușor. În funcție de destinație, suprafața rămâne tăiată, este șlefuită sau ușor rugoasă.

Avantajele materialului:

  • masa relativ redusă,
  • cost scăzut,
  • textură unică,
  • prelucrare și montaj simple,
  • aderență excelentă datorită structurii poroase,
  • conductivitate termică redusă,
  • izolare fonică și rezistență la îngheț bune la montaj, protecție contra umezelii și exploatare corecte,
  • compatibilitate obișnuită cu mortarele și finisajele răspândite.

Piatra este folosită pe scară largă în construcții joase și finisaje interioare și exterioare. Arată bine în amenajări peisagistice: garduri, ziduri de sprijin, grote, fântâni și altele. Plăcile lustruite și impregnate cu soluții hidrofobe sunt folosite ca finisaj decorativ.

Întrebări frecvente

De ce depinde densitatea calcarului cochilifer?

Densitatea depinde de porozitate, marca pietrei, zăcământ și umiditate. Piatra mai poroasă este de obicei mai ușoară, dar are rezistență mai mică.

Se poate folosi densitatea medie în construcții?

Valoarea medie este potrivită numai pentru calcule preliminare. La structuri portante trebuie avute în vedere marca blocului, densitatea reală și cerințele proiectului.

De ce piatra de culori diferite are mase diferite?

Culoarea este legată de impurități și particularitățile rocii. Împreună cu porozitatea și compoziția, acestea influențează densitatea și masa.