Greutatea specifică a cenușii: cenușă de lemn și de cărbune

Folosirea cenușii curate de lemn sau plante poate îmbunătăți unele caracteristici ale solului și poate oferi plantelor elemente minerale fără îngrășăminte industriale. Înainte de utilizare trebuie însă cunoscute aciditatea și compoziția solului, nevoile plantelor și originea cenușii. Cenușa provenită din gunoi, plastic, lemn vopsit și combustibil contaminat nu trebuie folosită în grădină.

Care este diferența dintre cenușa de lemn și cea de cărbune?

Grădinarii folosesc cel mai frecvent cenușa ca îngrășământ complex, însă compoziția chimică diferă în funcție de ceea ce a ars. Cenușa rămasă după arderea gunoiului, plasticului și altor deșeuri nu numai că nu este utilă, ci poate dăuna grav plantelor. Cenușa de lemn și de resturi ierboase practic nu conține clor, lucru foarte util pentru cartofi și culturile de fructe, dar conține substanțe necesare plantelor precum:

• potasiu,

• fosfor,

• magneziu,

• calciu,

• fier,

• sulf,

• zinc etc.

În cenușă, potasiul și fosforul se află în forma cea mai ușor asimilabilă de plante, de aceea aceasta poate fi împrăștiată pe sol înaintea arăturii adânci sau adăugată direct în groapa de plantare. Acest lucru este valabil numai pentru cenușa de lemn și resturi vegetale, de exemplu floarea-soarelui, vrejuri de cartofi, cereale etc.

Cenușa de cărbune este mai săracă în potasiu și fosfor decât cea de lemn, dar poate conține compuși ai siliciului și calciului. Compoziția depinde puternic de cărbune și condițiile de ardere; sunt posibile impurități nedorite, de aceea o asemenea cenușă nu trebuie folosită pe straturi fără a-i cunoaște originea și compoziția. Sulful din cenușa de cărbune poate contribui la acidifiere, astfel încât aceasta nu se folosește pe soluri acide și nisipoase ușoare.

Câtă cenușă se adaugă?

Pentru o recoltă bogată, îngrășămintele trebuie aplicate corect, înțelegând acțiunea lor asupra solului și plantelor. În funcție de tipul solului, regulile principale sunt:

• Norma orientativă de cenușă de lemn depinde de tipul solului și culturile cultivate. Înainte de aplicarea regulată trebuie luate în calcul aciditatea solului și recomandările pentru plantele concrete.

• Cenușa de lemn și plante este potrivită pentru orice tip de sol, cu excepția celor sărăturate; reduce aciditatea și îmbunătățește structura. Fertilizarea trebuie efectuată cel mult o dată la 2 – 4 ani.

• În solurile argiloase și lutoase, cenușa se încorporează toamna, la arat, iar în solurile nisipoase și nisipo-lutoase primăvara.

• Cenușa de turbă și șist este introdusă pentru reducerea acidității solului, deoarece conține mult var. Pentru 1 m² — 650 g.

Utilizarea cenușii de cărbune

Cărbunele de calitate redusă poate conține mult sulf și impurități nedorite. Este preferabil ca o asemenea cenușă să nu fie folosită pentru cultivarea plantelor alimentare.

Pe solurile alcaline, adăugarea cenușii de cărbune poate înrăutăți starea solului. Pentru solurile argiloase grele este luată uneori în calcul cenușa cu compoziție cunoscută, dar trebuie folosită prudent și numai după evaluarea acidității și salinității.

Sulful din cenușa de cărbune este necesar pentru:

• ceapă și usturoi,

• varză și hrean,

• ridichi și napi suedezi.

Valorile teoretice generale ale greutății specifice a cenușii sunt prezentate în tabel

Greutatea specifică (densitatea) cenușii

Pentru cantități mici de îngrășământ este comodă folosirea unor măsuri mici, de exemplu:

• într-o lingură cu vârf se află aproximativ 7 g de cenușă, iar într-o linguriță 2-3 g,

• o cutie de chibrituri — 10 g,

• un pahar de 250 ml — 100 g de cenușă,

• un borcan de 0,5 l — 250 g,

• într-un borcan de un litru — aproximativ 0,5 kg.