Greutatea specifică a șuruburilor: tabel pentru M5, M6, M8, M10 și M12

Șuruburile se numără printre cele mai răspândite organe de asamblare și se întâlnesc pretutindeni în obiectele din jur. Pot avea forme foarte diferite, pot fi ascunse în planșee și pereți sau pot rămâne la vedere, unind piesele diverselor construcții. Varietatea formelor și domeniilor de utilizare este enormă. Să analizăm mai detaliat clasificarea acestor produse metalice și tipurile cele mai solicitate.

Caracteristici

Prin definiție, șurubul este un organ metalic de asamblare alcătuit dintr-un cap și o tijă cilindrică prevăzută cu filet exterior. Șurubul este fixat cu ajutorul unei piulițe sau al unui sistem special, de exemplu în cazul șuruburilor de ancorare. Îmbinarea este demontabilă.

Cele mai populare sunt șuruburile cu cap hexagonal pentru cheie, așa-numitele șuruburi „clasice”. Foarte răspândite sunt și șuruburile cu cap înecat. Produsele sunt clasificate după următoarele principii:

• După destinație: pentru mobilier, pentru brăzdar și utilaje agricole, rutiere pentru parapete și structuri metalice, pentru construcția de mașini.
• După material: oțeluri obișnuite, carbon, aliate și slab aliate, termorezistente, cupru și titan.
• După clasa de rezistență și precizie.
• După acoperire.

În funcție de destinație și sarcinile îndeplinite, șuruburile pot avea capete de diferite forme: articulate, de ancorare sau fundație, cu inel, cu cap hexagonal ori poligonal, cu cap semirotund sau înecat.

• Șuruburile hexagonale sunt cele mai răspândite și se vând în orice magazin de materiale pentru construcții și reparații. Un șurub cu cap hexagonal unește piese prin găuri străpunse, cu ajutorul unei piulițe și al unei chei. Se folosește în construcția de mașini, construcții și alte domenii.
• Șurubul cu cap semirotund este folosit la fabricarea mobilierului. Unește sigur elementele structurale, are un aspect atrăgător și este realizat din oțel inoxidabil sau cu acoperire de zinc.
• Ancorele sunt destinate fixării plăcilor de planșeu, montării tocurilor de uși și ferestre, tavanelor suspendate și altor structuri. Sunt fabricate din oțel inoxidabil pentru montarea în materiale cu goluri și poroase, dar pot fi folosite și în materiale compacte.
• Șurubul cu inel este un element special de fixare, cu cap în formă de inel. Poate avea bază hexagonală sau articulație. Se utilizează în sisteme de legătură cu cabluri și lanțuri. Este fabricat din oțel aliat și, datorită rezistenței și fiabilității deosebite, are un domeniu foarte larg, de la renovarea locuinței până la construcția navală și montarea liniilor feroviare.
• Șurubul cu cap înecat este folosit în construcția de mașini și fabricarea mobilierului, la lucrul cu lemn natural și metal. Este eficient și permite ascunderea vizuală a locurilor de îmbinare.

Se mai întâlnesc șuruburi de ancorare cu cap înecat sau inel ori cârlig, cap sferic, cap furcat, cap rotund cu orificiu și altele.

Parametri importanți ai clasificării sunt forma tijei și pasul filetului. Tija poate avea același diametru pe toată lungimea sau poate combina două diametre în trepte, partea mai mică fiind filetată, iar cea mai mare, superioară, netedă.

Filetul poate fi metric, pentru țevi, în țoli, trapezoidal, ferăstrău, pătrat sau dreptunghiular. Pasul filetului poate fi grosier sau fin.

Standardele urmate de producători pot prevedea varianta constructivă a șurubului. Aceasta poate include sisteme suplimentare de blocare a îmbinării filetate sau decupaje suplimentare în cap pentru reducerea greutății.

Greutatea șuruburilor

La cumpărarea unei cantități mari de elemente de fixare, magazinul nu numără fiecare piesă, ci o vinde după greutate. Pentru a ști câte șuruburi au fost cântărite trebuie cunoscută masa unei bucăți.

Cel mai solicitat tip este șurubul cu cap hexagonal realizat conform standardului interstatal 7798-70, clasa de precizie B, cu filet complet.

Iată un exemplu al masei șuruburilor cu lungime minimă pentru diferite diametre nominale.

• Șurubul M10x10 cântărește 16,68 g, iar într-un kilogram sunt 60 de bucăți,
• șurubul M16x18 cântărește 65,54 g, iar într-un kilogram sunt 15 bucăți,
• șurubul M24x32 cântărește 237 g, iar într-un kilogram sunt 4 bucăți.

Tabelul greutății șuruburilor conține valorile pentru cele mai solicitate dimensiuni

Pe scurt despre explicarea principalelor marcaje

Orice organ de asamblare are un marcaj alcătuit dintr-o succesiune de litere și cifre care la prima vedere poate părea neclară. „Codul” conține:

• Denumirea elementului de fixare — șurub,
• Clasa de precizie — A, B sau C, unde A este cea mai precisă și este indicată dacă nu urmează o trimitere la standard.
• Varianta șurubului, adică particularitățile constructive — de la 1 la 4,
• Tipul filetului: M pentru metric, K pentru conic și Tr pentru trapezoidal,
• Diametrul filetului în mm,
• Pasul filetului, indicat numai când este fin pentru diametrul respectiv,
• Sensul filetului, indicat numai pentru filetul pe stânga, întrucât cel pe dreapta este standard,
• Clasa de precizie a filetului, 4 - 8, de la precis la grosier,
• Lungimea produsului în mm,
• Clasa de rezistență,
• Indicarea aliajului folosit,
• Codul tipului de acoperire, de la 1 la 13,
• Grosimea acoperirii în microni,
• Tipul standardului de fabricație.

Marcajul produsului conține clasa de rezistență a materialului, marca producătorului și săgeata care arată sensul filetului. Clasa de rezistență este definită prin cifre. Prima arată sarcina maximă, iar a doua raportul dintre limita de curgere și rezistență.