Greutatea specifică a scoarței de lemn: densitatea uscată și umedă

Suntem obișnuiți să numim scoarță stratul exterior, crăpat și ușor de desprins al trunchiului sau al rădăcinii. Într-un sens biologic mai larg, scoarța reprezintă totalitatea țesuturilor speciale ale plantei care asigură deplasarea substanțelor nutritive de la frunze spre rădăcini. Scoarța există atât pe ramurile bătrâne, trunchiul și rădăcinile copacului, cât și pe lăstarii foarte tineri.

Structură și funcții

Principalele componente structurale ale scoarței:

Ritidomul — partea exterioară a lăstarilor pereni, alcătuită din straturi moarte de floem și scoarță primară. Unele plante lemnoase nu au ritidom, iar la altele acesta este bine evidențiat. Poate fi inelar, ca la vița-de-vie, sau solzos, ca la stejar.
Periderma — reprezintă o zonă anatomo-topografică a tulpinilor plantelor superioare și este un complex de țesuturi. Acest strat al scoarței îndeplinește funcțiile schimbului de gaze și protejează țesuturile interne împotriva supraîncălzirii și pierderii de umiditate.
Scoarța primară și secundară, floemul — țesutul conducător al plantei, alcătuit din celule sclerenchimatice și parenchimatice, precum și din elemente ciuruite — celule vii prin care este transportată seva elaborată.

Principalele componente chimice ale scoarței includ:

Celuloză. Conținutul procentual al substanței în scoarța uscată este de aproximativ 16 – 23%. Celuloza este un glucid ale cărui molecule sunt așezate într-un fir dens și nu au ramificații laterale. Tocmai această substanță asigură țesuturilor lemnoase o rezistență mecanică ridicată și, în același timp, elasticitate.
Lignină. Este un compus polimeric care constituie masa principală (până la 33%) a pereților lignificați ai celulelor vegetale. Celuloza și lignina pot fi comparate cu armătura și betonul rezistent, care formează structuri organice solide.
Substanțe extractive sau extracte (până la 30% din masa totală a scoarței) — lichide vâscoase sau substanțe uscate, alcătuite din alcooli, eteri, apă sau acid carbonic.

Greutatea scoarței de lemn

Parametri precum grosimea, umiditatea și densitatea scoarței diferă între speciile de arbori și depind de vârstă, poziția pe trunchi și condițiile de creștere a plantei.

Tabelul greutății scoarței de lemn într-un cub (densitatea scoarței)

Specia de arbore	Greutatea specifică a scoarței la umiditatea de 15% (kg/m³)	Densitatea scoarței absolut uscate (kg/m³)	Greutatea specifică medie (umedă – uscată), (g/cm³)
Pin	497–834	473–796	0,688–0,652
Molid	711–748	686–725	0,737–0,715
Mesteacăn	719–774	709–764	0,746–0,736

Utilizarea scoarței

Domeniul de utilizare a scoarței în industrie și gospodărie este destul de larg. Aceasta este folosită nu numai la confecționarea obiectelor artizanale și a ambalajelor decorative.

Din scoarță se obțin gudron, taninuri, latex (din scoarța de salbă moale), numeroase substanțe medicinale și condimente.
Pentru unele animale, scoarța servește drept sursă sezonieră sau suplimentară de hrană și substanțe minerale.
În horticultură, scoarța mărunțită este folosită activ ca mulci. Consumul scoarței ca aliment este posibil numai pentru anumite specii și necesită cunoașterea exactă a plantei și a metodei de pregătire.
Scoarța de lemn mărunțită, ca deșeu al industriei de prelucrare a lemnului, este folosită la fabricarea plăcilor din fibre de lemn.

Întrebări frecvente

Cât cântărește 1 m³ de scoarță de lemn?

Greutatea depinde de specia lemnului, umiditate, dimensiunea fracției și gradul de compactare. Scoarța uscată este considerabil mai ușoară decât cea umedă.

De ce scoarța umedă este mai grea decât cea uscată?

Scoarța are o structură poroasă și absoarbe apă, de aceea masa unui metru cub crește puternic odată cu umiditatea.

Cum poate fi estimată mai exact masa scoarței pentru mulci sau transport?

Trebuie luate în calcul fracția, umiditatea și modul de așezare. Pentru transport este mai bine să se folosească densitatea în vrac a lotului concret sau să se cântărească volumul.